Ce este libertatea de conștiință?
Cu titlu de regulă, statele sunt obligate să se abțină de la a interveni în posibilitatea de liberă exercitare a drepturilor și libertăților de către
Principala premisă a existenței libertății de conștiință este aceea că o societate ce se pretinde a fi una democratică este aceea care garantează respectarea convingerilor unei persoane, fără cenzură.
Pilonii de susținere ai libertății de conștiință sunt absența conformismului impus la nivel statal și încurajarea individualității cetățeanului de asemenea manieră încât să existe garanția unei independențe spirituale depline. Cu alte cuvinte, o societatea nu poate fi democratică dacă prin politicile sale interzice gândurile/ideile unei persoane.
Libertatea de conștiință este reglementată în cuprinsul art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel:
”1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”
Dreptul la propria convingere este un drept cu caracter general şi are rolul de a proteja forul interior al persoanei. Acest drept nu poate comporta limitări deoarece este imposibil ca statul să poată impune individului un anumit mod de a gândi. Libertatea de alegere a convingerilor constituie unul dintre factorii esențiali care conduc la forma.rea identităţii și concepţiei despre viaţă a unei persoane.
O consecință directă și firească a libertății de conștiință este libertatea de manifestare sau libertatea de exprimare. Aceasta din urmă comportă unele limitări, însă numai cu titlu de excepție, în anumite situații specifice.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează nu numai libertatea de conștiință, ci și dreptul persoanei de a manifesta opțiunea sa în realitatea exterioară.
Cu titlu de regulă, statele sunt obligate să se abțină de la a interveni în posibilitatea de liberă exercitare a drepturilor și libertăților de către cetățeni.
Ingerința (sau amestecul) statului în exercițiul drepturilor și libertăților unei persoane este permisă numai atunci când aceasta satisface condiția de a fi legitimă.
Ingerința este legitimă numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele cerințe:
- ingerința statului este prevăzută de lege;
- ingerința vizează un scop legitim;
- ingerința este necesară într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop.
Statele au însă și obligații pozitive, iar dintre acestea, le enumerăm pe următoarele :
- Garanția normalei desfășurări a vieții religioase;
- Protejarea în raport cu alte persoane, a dreptului oricărui individ la manifestarea libertății de conștiință;
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, răspunderea unui stat semnatar al Convenției poate fi angajată în cazul în care supune o persoană la un risc real al violării drepturilor garantate de Convenție.
sursa: abcjuridic.ro
